vineri, 12 martie 2010

Orphan


Pe principiul Du'te bah...E misto sa mai vezi cate un film de'asta o data la o vreme. Adica te mai face sa iti tii respiratia sau sa'ti transpire palmele si picioarele. L'am vazut aseara, chiar inainte de a ma baga in pat. O bucata din film am vazut'o fara sonor, pentru a experimenta ceva: un film horror si/sau thriller nu are nici un farmec fara sonor. Stiam asta, dar vroiam sa vad. Usile se inchideau si se deschideau fara nici un efect, copiii alergau si intrau in cadru tot fara nici un efect.. Am pornit boxele (defapt boxa, ca la plural nu exista, e arsa) si parca era altceva. Un film care merita vazut, un film misto datorita ideii de final. Bine, cum era de asteptat personajul principal negativ moare, dar pana sa moara afli niste chestii interesante pe care nu le'am vazut in alte filme de profil. O alta chestie misto sunt cadrele in care imaginea se apropie de un geam sau o usa inchisa sau deschisa si cand ajungi in punctul maxim de vedere, nu se intampla nimic, dar senzatia data de sunet e cea care te face sa te ascunzi sub perna. Absolut demential joaca mama si cele 2 fete, roluri foarte grele jucate foarte misto. Recomand filmul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu